CouchSurfing este un proiect internațional care oferă tuturor posibilitatea de a călători oriunde în lume gratuit. Găsești cazare în toate orașele de pe toate continentele și este foarte ușor să îți găsești prieteni care să îți prezinte cele mai interesante aspecte ale comunității lor.Și Baia Mare face parte din orașele CouchSurfing iar tinerii băimăreni pot întâlni chiar la ei acasă călători din toate colțurile lumii.

Cum poti utiliza CouchSurfingul ?

CouchSurfing este biletul tău spre a explora întreaga lume de pe drum sau de la tine de acasă. Peste două milioane de membri sunt aici dornici și nerăbdători să cunoască tot mai multe despre cultura ta și să te învețe despre a lor. Mănâncă borș în Odesa. Uită-te la cangurii din Adelaide. Găsește cei mai buni tăiței din Tokyo. Arată-le călătorilor cel mai bun local cu muzică live din centrul orașului sau traseele de drumeții favorite. Intâlnește-i pe ceilalți membrii din orașul tău care vor să călătorească în lume și călătoriți împreună.

Apariția CouchSurfingului

Ideea de CouchSurfing a apărut în anii 1999 când tânărul Casey Fenton a făcut rost de un bilet de avion ieftin de la Boston spre Islanda.Ca să resolve problema cazării fără a scoate bani din buzunar, el a dat peste 1500 e-mail-uri către studenți din Islanda cerând găzduire. A primit mai mult de 50 de oferte iar când s-a întors a pus bazele CouchSurfingului.

Www.CouchSurfing.org a apărut abia în ianuarie 2004 iar lucrurile nu au mers mereu prea grozav. Până la sfârșitul anului 2004 nu s-au strans mai mult de 6000 membri iar în anul 2006 toată baza de date s-a pierdut astfel că fondatorii se gândeau deja să-l oprească și să renunțe cu totul la website. În 2009 se înregistrează primul caz grav, o tânără din Hong Kong, ce a fost găzduită în Leeds, a depus plangere la poliție, acuzând că a fost violată. În prezent rețeaua CouchSurfing are peste 2 000 000 utilizatori din toate colțurile lumii. Aceștia își oferă spațiul pentru musafiri, numărul de interacțiuni fiind extreme de mare.      Aceste motive generează curentul de opinie că proiectul CouchSurfing este o invenție genială.

Măsuri de siguranță în prezent

Pentru a proteja utilizatorii acestui fenomen care a cuprins întreaga planetă, CouchSurfing a introdus numeroase filtre…Primul lucru la care te gândești când auzi despre CouchSurfing, te întrebi dacă este sigur și dacă ești în siguranță invitând pe cineva necunoscut la tine acasă. În primul rând, la siguranță se gândesc membrii CouchSurfingului iar exact acest lucru îl face mai sigur decât ți-ai putea închipui. CouchSurferii se educă unii pe alții și fac schimb de informații. Prin CouchSurfing primești mai multe informații despre o persoană nouă decât informațiile pe care le ai când întâlnești o persoană nouă în circumstanțe normale.(gândește-te la persoanele pe care le intâlnești în Hostel-uri sau în tren). Când o persoană te contactează pentru a-ți cere un spațiu de cazare sau te invită la o cafea în orașul tău, tu ai ocazia să citești absolut toate experiențele acelei persoane cu membrii CouchSurfing, fie ele pozitive sau negative. Trebuie să analizezi un profil plin cu informatii despre persoana respectivă și despre perspectivele unei întrevederi. Poți vedea ce prieteni are și cât de bine îi cunoaște, cât de bine îl cunosc ei. Înainte de a întâlni o persoană, poți discuta cu aceasta cât de mult îți dorești pentru informații suplimentare.

Ante scriptum: Mâine, meet cu un chinez ca tot românu, de la norocoasa oră 13. Sau să-i zicem unu, mai pe românește. Apoi, lansarea galeriei Xbox Kinetic. De la ora 18 să nu uitați de a doua ediție de Lecturi urbane. Practic, mâine ne mutăm în mall.

Mă gândeam despre ce să scriu. Că parcă n-are rost să scrie de șpaga ce se ia prin facultăți, șpaga ce se ia la orice, că doar România e campioană la gimnastică și orice român știe face șpagatul, câți și-au cumpărat azi, înaintea mea în supermarket, cola și mentos, despre „echipajele cuplu ale Poliției în spatele blocului meu, sau despre cât tam-tam se face în cazul otrăvirii a 4 câini (vagabonzi)(*știu știu, au și eu suflet și eu sunt rău) de persoane necunoscute (aste e problema defapt, că nu se cunosc persoanele), sau iar despre bani, că desigur fără ei n-am putea să ne chemăm nici România – români, sau iar despre sărăcie. Întrebarea e … despre ce să vorbim ?!

P.S: Cine vrea detalii despre unul dintre subiecte, sau mai multe, comment aici.

Noul telefon care face parte din familia celor mai inteligente telefoane este Google Nexus S, fabricat de Samsung si primul care preia numele grupului, mai exact Google Phone.
In ceea ce priveste sistemul de operare, acest model foloseste Androit 2.3 “Gingerbread”, Androit Market, Calendar, Gmail, Google Earth, Google Maps and Navigation, Google Search, Touch and Voice, insa dispune si de suport NFC (near field communication), sistem prin care se pot realiza plati prin simpla apropiere a telefonului de un senzor special, o memorie interna de 16 GB, Voice Acrion si Youtube.

Prezentara video ce urmeaza face o mica demonstratie a acestui telefon mobil.

Această postare a fost una dintre cele mai vizionate postări pe blogul meu personal, all-time. În plus, cred că se potrivește perfect a ceea ce trăim în fiecare zi. Unele cuvinte puse într-o ordine bine stabilită, într-un moment anume, pot schimba vieți, mentalități, sau cel puțin starea de spirit al acelei zile. Câteva cuvinte au creat și „Economie la săraci”. Luați-o ca atare sau considerați-o artă!

Doamnelor și domnilor … „Economie la săraci”

Vă scriu acum despre oamenii săraci. Pe ăștia îi cunosc cel mai bine. Am văzut azi o frază care chiar mi-a pus semne de întrebare. „Au trebuit 10.000 de generații să treacă pentru a popula Pământul cu 2 miliarde de oameni. Au trecut 50 de ani ca să ajungem la 7 miliarde.” Și-acum să trec la povestea mea.

Scenariu: * realitatea ce v-o spun e al naibii de fictivă!

—–

Un teatru, o oră de spectacol. Toată lumea fericită, personajele își îndeasă la final în buzunare zecile de bancnote care mai de care colorate și mari. Între timp, femeia de serviciu se apucă de treabă. 6 ore îi ia ca să termine curățenia, și face iar ca basmul să se repete, scena să fie gata pentru mâine seară, face ca personajele să aibă viață … În miez de noapte, e plătită cu vreo 10 monezi de culoarea cuprului. Sunt atât de grele încât mâinile bătătorite nu mai simt greutatea banilor, iar oboseala face luciul banilor în umbra felinarelor de pe stradă ceva de neprețuit.

—–

E Duminică, e ziua a șaptea. Odihnă! Lumea merge la biserică. De când înseamnă lumea oameni de peste 60 de ani, majoritatea femei, oameni bolnavi, săraci sau ocazional elevi/studenți sau persoane în perioade „grele” a unor încercări în viață cum ar fi un examen ? Cine e lumea ? Am cunoscut această lume, eu doar pe asta o știu. Și dacă Dumnezeu nu face economie de oameni săraci! Da, săraci dar oameni!

Printre acei oameni e și femeia de serviciu. (chiar, dacă un bărbat s-ar ocupa cu menajul ar fi bărbat de serviciu ? )

Vremurile s-au schimbat. Suntem rugați pe la TiVi când facem duș să ne ușurăm în apă, astfel „salvăm” planeta și multe altele. Asta pentru cine are TiVi. Pentru cine nu …

Pentru aceia, ECONOMIA e cuvântul de bază. Ei fac economie la săpun, apă, detergent, mâncare, curent. Asta în cazul în care le mai au. Pentru că economie înseamnă și lipsa lor. Se roagă zi de zi pentru sănătate și fericire … n-au nevoie de bani, sunt modești. Dar cum spuneam … vremurile s-au schimbat. Acei săraci își învață degeaba copiii să citească și să scrie, își educă degeaba copiii. Pot toate astea până la un moment. Acolo intervin banii. Și nu vreau să vorbesc despre bani …

Din păcate ECONOMIA nu e bună. La concluzia asta am ajuns! Acea femeie de serviciu, câștigă enorm de puțin. Nu-și permite nimic de calitate. Practic, când îți iei un săpun ieftin e ca și cum tu ți-ai lua o mașină second-hand chiar dacă ai banii de cea nouă. Te gândești că mai bine bani banii în mașina second-hand. Și vei băga mult mai mult … și mult mai multe. Ăsta e cazul fericit al săpunului. Dar când faci economie la gaz, curent, apă, mâncare … Când vasele nu sunt spălate bine pentru că n-ai apă caldă, mâncarea e puțină și fiartă prea puțin pentru că pur și simplu nu este de unde iar gazul costă o avere … și te gândești că faci economie și duci o viață cât de cât … Atunci apare hepatita de pe vasele nespălate, puterile te lasă fiindcă mâncarea e puțină și de proastă calitate iar dacă am avea un contor al zilelor rămase de trăit am vedea cum „basmul” nostru chiar se adeverește. O zi trec cât șapte. În viața ta n-ai fumat și ești mândru de asta. Principalul motiv e că n-ai bani. În viața ta n-ai băut atât încât să te îmbeți, același motiv. În viața ta n-ai fost în cluburi, n-ai făcut sex neprotejat pe ici pe colo, n-ai dat în cap, n-ai cazier, ai fost cinstit, n-ai mințit, lucrai cinstit și uite … imaginează-ți …

După cum știți ziarul Adevărul distribuie gratuit un ziar „Adevărul de seară” cu o sinteză a tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă și unele predicții pentru ziua următoare. Recunosc că din Baia Mare n-am luat niciodată un astfel de ziar chiar dacă în zona în care stau sunt vreo 2-3 puncte de distribuire. În schimb, când plec prin alte orășele mereu mă servesc cu ziarul respectiv. Nu prea e mare lucru sincer, doar un horoscop în care nu cred cititorii, pentru că target-ul acestui ziar depășește 50 de ani, un Sudoku, pe care nu mulți au chef și timpul necesar pentru a-l rezolva și niște pagini frumos colorate despre politică + sport. Nu zic că e o inițiativă eșuată, doar că nu e aplicată bine. Știți și voi (sau poate încă nu), tot ce e gratis e scump. Iar prostia, n-are preț.

Adevăratul scop pentru care am scris aceste rânduri este de a atrage atenția a două „clanuri” octogenare din zona Facultății de Litere Baia Mare și zona RFN. Acolo s-au format niște clanuri de moși și babe fără ocupație care așteaptă și 2 ore după ziar. La început am crezut că merită, cine știe ce scrie în el. Iar rețetele de mai demult din ziare erau destul de bune, doar că lipsea din pagina respectivă o bancnotă de 100 lipită să ne și satisfacem simțurile. Și mai zic unii că banii n-au miros. Mai mulți „intruși” s-au plâns că au încercat să ia ziarul din unul din cele două puncte. Și n-au reușit. Oameni trecuți demult în vârsta a 3-a iau ziare zici că în fiecare ziar scrie altceva, încă din clipa în care sunt puse. Și nu se ia la bucată ci la kilogram! Practic, clanurile iau toate exemplarele și le împart „frățește”. N-am găsit explicația până zilele astea. Vârsnicii le iau și le vând a doua zi dimineața prin stații de autobus, bar-uri și alte locuri frecventate doar de ei (oare în Rai pe când ?!). 1 leu bucata. Și pentru că fiecare român (sau cel puțin băimărean/maramureșean/ardelean/transilvănean) nu e om dacă n-are o cunoștință în Poliție (trăiască Poliția Română!) am aflat și eu că aceste clanuri au fost prinse și amendate. Degeaba! Nu plătesc pentru că au pensii mici (aka n-au bani) sau vin cu celebrul citat „Nu ți-ar fi rușine, tu, un mucos să mă amendezi pe mine, bătrân trecut prin greutăți și războaie … blah blah blah). Am înțeles că pot risca și pușcărie. Merită moșule ?! Merită ?!

Una din zonele in care se mai pastreaza traditiile din batrani este cea a judetului Maramures. Ce face ca acest loc sa fie special este faptul ca localnicii de aici tin foarte mult la portul lor popular si la traditiile din mosi-stramosi, care le-au adus atata faima, atat in tara cat mai ales in strainatate, acest lucru reflectandu-se si la amenajarile pensiunilor de pe toata raza judetului.
Oferta de pensiuni din zona Maramuresului este extrem de numeroasa, scepticii sustinand ca sunt prea multe, dar numarul din ce in ce mai mare de turisti care viziteaza an de an locurile maramuresene demonteaza aceste afirmatii.
Pentru a atrage cat mai multi turisti, proprietarii pensiunilor au combinat in amenjarea acestora elementele traditionale cu cele moderne, acestea completandu-se perfect, creand astfel ambianta cea mai perfecta pentru cei care calca pragul pitorestilor pensiuni.
Este bine de stiut ca cele mai multe pensiuni se gasesc in zona Maramuresului istoric, sau cum se mai spune in locurile acestea, ” peste deal“. Aici, proprietarii pensiunilor isi atrag turistii cu cele mai gustoase mancaruri traditionale, preparate numai din produse naturale, precum si cu diferite evenimente care sunt menite atat sa ii distreze pe oaspetii acestora cat si sa le impartaseasca frumusetiile traditiilor locului, pe care acestia le mai pastreaza inca si astazi.
Unul dintre multele avantaje pe care le au pensiunile din Maramures fata de cele din restul tarii este acela ca, in acea zona se pastreaza, aproape cu sfintenie, elementele traditionale mostenite din stramosi.
De astfel, din zona Cavnicului, Tarii Lapusului, Barsanei, Vadu Izei, Borsei, Moisei si pana in zona Sighetului Marmatiei, pensiunile maramuresene isi asteapta cu mare drag turistii care vor sa se simta bine si sa petreaca momente de neuitat intr-o atmosfera parca desprinsa dintr-o lume a basmelor.
Turistii care poposesc in pitoreasca zona raman fascinati de frumusetile locurilor si de atmosfera cu care proprietarii pensiunilor ii intampina.

Daca ai ajuns in Maramures si nu ai gasit un loc de cazare, acceseaza : pensiuni Maramures

Desi Cimitirul Vesel din Săpânţa a fost declarat cel mai important cimitir din Europa şi al doilea din lume, după cel egiptean din Valea Regilor, Sapanta nu inseamna doar Cimitirul Vesel desi e adevarat ca toate se invart in jurul lui.
Multi prieteni imi spuneau ca nu viziteaza Sapanta penrtu ca in Maramures nu avem infrastructura. E adevarat, drumurile sunt in ultimul hal dar problema asta nu tine de noi ci de cei de care nu-mi place mie sa vorbesc niciodata ca-mi provoaca greata. Numai ca infrastuctura nu tine numai de drumuri pentru ca in Sapanta s-au creat toate conditile unui obiectiv turistic european, Casa creatorului Ion Patras a fost conservata, in zona exista o manastire numita Sapanta-Peri iar in jurul localitatii s-au ridicat multe pensiuni care in mare respecta aranjamentele traditionale. Pe langa lucrurile create de om mai exista si peisajele naturale demne de admirat dintre care amintesc Piatra, o formatiune vulcanica impresionanta, rezervatia naturala Mlastina Poiana Brazilor, Cascada din Poiana, izvoarele cu ape minerale cu o concentratie ridicata de ioni bicarbonici ori parcul dendrologic in mijlocul caruia a fost inaltata Manastirea Sapanta-Peri, despre care oamenii spun ca este „cea mai inalta constructie de lemn din Europa”

In speranta ca problema drumurilor se va rezolva curand va invit sa vizitati cel mai important cimitir din Europa care se afla, chiar daca nu va vine sa credeti, in Maramures

Daca n-ai vazut macar odata Maramuresul de pe Creasta Cocosului atunci e timpul sa o faci!

Si nu o spun doar pentru ca e varful cel mai inalt din judet, aflandu-se la cota 1450 m sau pentru peisajele superbe nici pentru simplu fapt de a spune ca ai fost acolo ci pentru ca dupa un drum istovitor de 4 ore cand atingi stanca in forma de creasta toata oboseala dispare instantaneu  si iti dai seama ca sigur vei avea puterea necesara sa revi in civilizatie.

„Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă-n poartă” e un refren de aur din folclorul nostru de aur. Tot în (alt) folclor, există un banc de aur din epoca de aur. Îl rezumăm pentru bloggeri noştri mai tineri – şi mai inteligenţi – decât noi. La o conferinţă de presă susţinută de Ceauşescu cu jurnalişti străini, aceştia erau curioşi să afle cum se descurcă poporul român ţinut în întuneric, frig şi alimentat raţional cu „adidaşi” şi „fraţi Petreuş”. Răspunsul era invariabil: „Dar din asta nu a murit nimeni!”. Gazetarii din putredul capitalism au mai avut o curiozitate: „Dar cu cianură n-aţi încercat?”

Să dăm ţării cât mai multă cianură

Ei bine, încearcă actualii guvernanţi. Prin vocea marmoreană a ministrului Adriean Videanu, ei au anunţat că vor încerca şi cu cianură, măcar la Roşia Montană, prin Gold Corporation. Spre bucuria colegului de la Finanţe, Sebastian Vlădescu, care şi-a şi făcut socoteala câţi pensionari vor părăsi iute sistemul (de pensii, pentru cine nu s-a prins de limbajul ministerial) şi câţi ardeleni îşi vor găsi de lucru la Roşia Montană, fără a mai apuca să intre în sistem, din cauza cianurii care va fi utilizată în tehnologia de obţinere a aurului. Şi pentru ca numărul acestor ieşiri să fie semnificativ pentru un buget de superausteritate, şi în Baia Mare se va da cu cianură în populaţie. Chiar dacă în urmă cu 10 ani s-a dat cu cianură şi în populaţia piscicolă din Tisa, râu care nu are cum ocoli Ungaria nici când are cianuri. Dacă la începutul anilor ’90, institutul american Blacksmith, un fel de agenţie de rating pentru situaţia mediului în lume, a inclus Baia Mare pe lista locurilor celor mai poluate din lume, accidentul ecologic din 30 ianuarie 2000, de la iazul Bozânta de lângă Baia Mare, ne-a sporit nedorita faimă internaţională, care nu s-a mai estompat în timp.  S-au estompat doar proprietarii uzinei de la vremea accidentului: SC Transgold SA a simulat un faliment, uzina a devenit SC Aurul SA, apoi Romaltyn Mining SRL, aparţinând de Polyus Gold, corporaţia miliardarului rus Mihail Prokhorov

Romaltyn Mining SRL a depus, încă din 2007, solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei integrate de mediu. Autorizaţie pe care o poate elibera doar Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Cluj-Napoca.

Bloc de locuinte chiar peste drum de Aurul.

Te scot diseară la o cianură mică?

De ce nu cea din Baia Mare? Răspunsul constă tot într-o întrebare: cine credeţi că e atât de nebun să autorizeze utilizarea cianurii lângă casă?

Uzina Aurul e situată chiar în oraş, gardată într-o parte de un Mall ce va fi inaugurat în curând, o benzinărie şi  două  restaurante – unul chiar “lipit” de uzina poluatoare -, iar  în alta  – de sediul unui  dealer de maşini, alte două restaurante şi – aţi ghicit – o benzinărie. Plus, în lateral, nişte locuinţe. De altfel, în solicitarea de autorizaţie depusă la Cluj se recunoaşte că, în utilizarea tehnologiei cu cianuri există 5 „locuri de utilizare sensibilă” şi unul „preponderent sensibil”. Tot acolo scrie negru pe alb – scuze pentru limbajul cam ingineresc care urmează – că nu există: 1)  studii pentru a stabili cea mai adecvată metodă de încadrare în limitele de emisie stabilite; 2) studii pe termen lung pentru a stabili emisiile în mediu şi impactul materiilor prime; 3) programe de conformare şi modernizare. Şi că nici nu sunt necesare (cu aceleaşi scuze): 1) studii suplimentare pentru a stabili cea mai adecvată metodă de reducere a emisiilor fugitive (în limbaj laic, câtă cianură „ fuge” în aer: maxim 0,109 kg/h, după cum declară Romaltyn); 2) studii pe termen lung pentru a stabili destinaţia de mediu şi impactul evacuărilor; 3) studii pe termen lung pentru a se stabili cum se poate realiza dezafectarea cu minimum de risc pentru mediu.

Deşi instalaţia se încadrează în categoria de risc major – conform HG 95/2003, ce transpune Directiva SEVESO -, Romaltyn Mining recunoaşte că nu are un sistem implementat de management de mediu, nu are o politică de mediu recunoscută oficial, iar managementul nu e certficat ISO 4001. Semne bune cianura are! Estimată cam la 350 de tone în fiecare lună.

Restaurantul Elegance se afla chiar langa sediul Aurul.

Lungul drum al poluatorului către ecologizare

De obicei, ca să obţină autorizaţia de mediu, poluatorii promit că, la finalul exploatării, vor aduce raiul pe pământ. Adică, în loc de halde de steril vor amenaja grădini edenice în n ani; mai exact în al n-lea an.  Când să se apropie termenul, un faliment dat dracului împiedică apariţia raiului şi rămânem cu  - sunteţi daţi dracului, aţi ghicit deja  – iadul (a spus-o şi Keno Verseck de la Deutsche Welle, când a scris de “Iadul de la Bozânta”). Aşa s-a întâmplat în Baia Mare şi cu Allied Deals (actuala falimentară SC Cuprom SA) şi cu fosta SC Transgold SA, care tocmai nu au mai apucat să-şi respecte angajamentele de ecologizare a zonei pe care tot ei au otrăvit-o. Şi istoria se va mai repeta, dacă autorizaţiile de mediu nu au prevederi exacte, de genul câţi copaci trebuie plantaţi – şi câte fire de iarbă semănate – în fiecare an.

Dar avem tehnologii şi aicea, la noi!

În toate studiile pe care le popularizează interesat, cei de la  Roşia Montană Gold Corporation se jură că nu există altă tehnologie eficientă de obţinere a aurului, în afara celei care utilizează cianuri. Îi contrazic câţiva cercetători băimăreni, de la fostul Institut de Cercetare şi Inginerie Tehnologică pentru Metalurgia Neferoasă (ICITPMN) Baia Mare. Mă rog, institutul mai există – în variantă privatizată – la doar câteva sute de metri de uzina Aurul şi desfăşoară activitate de cercetare specifică tranziţiei: adică închiriază spaţii pentru diverse firme. Câţiva cercetători de marcă şi cu palmares ştiinţific de la ICITPMN au înfiinţat SC Lorechim SRL, prin care să cerceteze în continuare, sub umbrela – şi utilizând laboratoarele – institutului. Dar cine să dea bani pentru cercetare, dacă nu statul. Aşa a apărut contractul 25/2008, încheiat cu Direcţia Resurse Minerale  din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, având ca temă „Tehnologie nepoluantă pentru extracţia aurului şi argintului din minereuri şi concentrate miniere”. Ceea ce părea a fi un mic şmen prin care nişte specialişti să nu moară de foame s-a dovedit a fi o cercetare „pe bune”, materializată într-o solicitare de brevet de invenţie (nr.  a 2009 00647 din 20.08 2009, publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al OSIM în ianuarie 2010). Cercetătorii propun un „Procedeu de extragere a aurului şi argintului”, care nu utilizează cianură, ci tiosulfat de sodiu. Tehnologia are avantajul că poate prelucra şi minereuri mai slab calitative, cum sunt cele piritoase (vreo 500 000 tone zac de pe vremea depăşirilor socialiste de plan şi poluează perimetrul minei maramureşene Şuior, în aşteptarea tehnologiei izbăvitoare). Entuziastul Alexandru Mironov a fost entuziasmat de tehnologie, subliniind că deşi utilizează de 1,5-2 ori mai multe ingrediente decât cea pe bază de cianuri, preţul e de 2,5 ori mai mic. Chiar şi Academia Română a recomandat ministerului să continue cercetările. Continuarea ar însemna trecerea la faza de instalaţie-pilot, ceea ce ar presupune o investiţie cam de  1.000.000 lei. Mai puţin decât concertele de 2 mai ale Monicăi Ridzi, din care nu ne-am ales cu nimic. Aici măcar există şansa de a  definitiva o tehnologie unicat în lume, din licenţierea căreia se pot scoate bani cu vârf şi îndesat (şi nu m-am referit la comisioane).

Decât să transpună în practică măreţul obiectiv al cianurării  la Roşia Montană şi Baia Mare, mai bine Adriean Videanu s-ar căuta prin buzunarele ministerului şi ar finanţa o probabilă premieră mondială „made in Romania”. Nu de alta, dar să facem  cât mai inactual a doua parte a refrenului „Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă-n poartă”.

Preluare de pe chinezu.eu.

Mai inainte ca Romania sa viseze la Uniunea Europeana, au fost romani care au fugit din calea regimului totalitar, si care, visand la libertate, au luat calea Europei. Cei care au nimerit in Belgia au fost mai norocosi. Sub adapostul acestei tari, doamna Carmen Hopartean a avut constiinta solidaritatii si a curajului de a-si ajuta semenii. De peste 15 ani de zile sta pavaza  integrarii sociale a romanilor in diaspora europeana. Cu vorba masurata si domoala, fara sa puna etichete pe cele doua natii, gazda si calatoare, dna Carmen a ajutat si ajuta in mod real cardurile de romani perindate pe la casa culturala belgo-romana, Arthis (www.arthis.org). Veniti din orice colt de tara, tigani sau romani, barbati, copii, femei, intelectuali, muncitori, toti gasesc sfat, indrumare si descalcire administrativa la casa Arthis.

Ideea acestei « case » a pornit de la o baza culturala, de interactionare cu partea belgiana si de schimb cultural intre cele doua natii. Asa cum de multe ori traditiile si valorile culturale au « salvat » lumea, asa si de data aceasta, originalitatea romaneasca a salvat romanii. De pilda, au fost pretuite si admirate sculpturi romanesti a caror splendoare a inlesnit drumul emigrantilor in lume.

Casa Arthis este a tuturor. Aici romanii invata franceza, olandeza, fac cursuri de formare profesionala, invata sa-si legalizeze situatia, li se traduc actele, sunt pusi in contact cu diverse formatiuni administrative pentru  a se cunoaste mai bine ( o cunoastere bilaterala, dorita de ambele parti). Casa Arthis gazduieste evenimente artistice si intalniri de toate soiurile pentru buna integrare sociala a emigrantilor. Casa Arthis nu discrimineaza tiganii, ii indruma, le ofera cursuri de formare si lauda bunele practici ale celor care au pus bazele unei afaceri onorabile sau a celor care canta in metrou in baza unui cadru legal.

Cand intri in casa Arthis te cuprinde o moleseala dulce. Langa prajitura delicioasa cu fructe de padure si cafea se deschid luminos secretele picturilor de pe peretii albi. Biblioteca bogata da intimitatea solitudinii. O masa larga si lunga invita la poveste…

Acolo ne asteapta sa ne povestim pasurile oameni solidari indrumati de dna Carmen Hopartean, sufletul casei Arthis, casa romanilor din Belgia. Ce va spun este cat se poate de adevarat…