Ce mai spune lumea despre Baia Mare și despre băimăreni
Ne-am permis să luăm de la Dan Popa întreg postul de mai jos. Pentru că ne-a făcut să ne crească nițeluș sufletul
Și cred că Dan o să ne înțeleagă că am preluat postul doar pentru că a trecut atât de multă vreme de când nu am mai auzit să vorbească cineva atât de frumos despre Baia Mare…
Sunt in Baia Mare, unde ma aflu cu ceva treburi ce nu suportau amanare. Am venit cu trenul, cu bilet la cuseta eliberat din tren, intrucat la casa de bilete ajunsesem cu mai putin de o ora inainte de plecare. Casiera din Gara de Nord mi-a dat un bilet si mi-a spus sa-mi iau locul direct de la vagonul cuseta. “Pretul e acelasi, sa stiti.25 de lei”. In vagon, nasul imi cere 38 de lei. Il intreb daca nu e 25, cat mi s-a spus la casa de bilete dar nu aude. Nu primesc chitanta sau bilet de banii aia. Nu are rest sa imi dea, nu are cafea, iar vagonul nu are curent in prize. De prisos sa maai spun ca la coborarea din tren nu mi-a mai dat biletul pe care voiam sa mi-l decontez.
Ajung in Baia Mare in gara. Ma sui intr-un taxi. Cursa e 4,1 lei. Ii dau 10 lei soferului. “Apoi vad ca aveti 4 lei marunt”, zice soferul. Am, dar cursa e 4,1 lei. Unde mai pui polul dat bacsis, intreb. “Lasati, imi zice soferul, ca mai ramane si de la altii”. Ia cei 4 lei si-mi deschide usa.
O cafenea, aproape de centru. Comand un suc natural. Chelnerita imi aduce un pahar de suc si langa el, pune o cafea mica. “Pai n-am comandat cafea”. E din partea casei, mi se spune. Ma costa 3 lei cu totul. Barul e cu tersasa, elegant, nu e o crasma de cartier.
Caut Primaria. Intreb pe cineva unde e sediul. Omul vine cam 50 de metri cu mine pana la coltul strazii,, ca sa imi arate cladirea. Putea sa imi spuna sa merg pana la colt ca se vede, dar a preferat sa ma insoteasca.
Oricine ce mi-ar zice, de cum treci Carpatii, oamenii sunt mai altfel. Sunt peste tot lichele si bestii, dar ponderea in totalul populatiei difera mult. Aici imi incarc bateriile cu mult bun simt. Recunosc, de multe ori pe drumul catre Bucuresti, se disipa.:)

Fara cuvinte…minunat..mi-a crescut inima…
Excelent articol, chiar ma simt mandru ca mi-s morosan. Bunul simt si respectul sunt la el acasa aici in Ardeal…bineinteles ca sunt si exceptii…ca peste tot.
…lacrima in coltul ochiului stang
multzam!
Subscriu la sentimentul lui @Jenu