Cel mai grataragiu dintre bloggeri! Concurs!
Acuma spuneţi şi voi ce aţi fi făcut în locul meu când aţi fi văzut poza asta, cu frumuseţea asta de grătar şi când vi s-ar fi propus să faceţi un concurs pe blog cu un astfel de premiu? 
Normal ca am zis da, bucurându-mă, pe de o parte de galacticul trafic pe care un astfel de concurs o să mi-l aducă şi, pe de altă parte, de gândul că unul dintre voi va gratărăgi (sau cum o fi verbul ) de acum înainte cu o astfel de sculă, dacă îmi permiteţi
Aşadar, dau drumul la concursul “Cel mai grataragiu dintre bloggeri“. Îmi cer scuze, corectitudinea politică mă obligă, domnişoarelor şi doamnelor că am folosit masculinul aici, dar am făcut-o din considerente pur practice 
Aşa că, of course, sunteţi mai mult decât binevenite să participaţi (între noi fie vorba, tare m-ar coafa ca o bloggeriţă să câştige ).
Pentru înscrierea în concurs vă aştept pe chinezu.eu
Nu iese bine soarele primăvara noi cu familia ţuşti, la iarbă verde, să picnic-eze fericit, cu toată familia şi toată berea din frigider.
În jurul focului, regăsindu-şi o vână primitivă (nu prea profundă!) lăfăindu-se într-un amniotic miros de fum şi în simplitatea grosolană şi despovărătoare a mâncatului fără etichetă, mioriticul pare a-şi regăsi copilăria ori inocenţa pierdute pe lângă fleicile aruncate pe jar.Familia noastra suntem expertii in facerea grataruluisi cu alte cuvinte Exorcizant,finca ne place si depunem trup si suflet,enorm, festiv, exotic, grătarul se practică în curte, în fundul grădinii, în poiană, pe marginea şoselei,chear daca bugetul este in criza tot ne permite sa iesim la iarba verdesă nu evadeze deci, într-o solidaritate emoţională, chiar dacă temporară, cu izvoarele, nu prea îndepărtate, ale propriei condiţii.Pregatirea gratarului se face in grupuri de barbatii din familie care pregatesc precum: 1 kg ceafă porc • 1 linguriţă piper măcinat
• 1 lingură ulei • 1 linguriţă cimbru măcinat praf
• l linguriţă sau câtă vă place de sare (la sfârşit de tot!)
• 2 braţe voiniceşti de bucăţi nu prea groase de fag uscat
• 1 braţ de copil nevinovat cu aşchii şi scândurele de brad uscat
• ziare, chibrituri, un pic de motorină (eventual) (chiar dacă folosiţi cărbuni din comerţ, vă trebuie totuşi un braţ de lemn de brad uscat, ca să-i aprindă)
• Focul se face pe loc uscat şi ferit, înconjurat de pietre şi cât mai departe de holde, case, păduri, că bate vântul şi se duce, Doamne fereşte, vreo scânteie aiurea (unele grătare au vatra metalică, ceea ce limitează enorm riscurile incendiilor)
* Focul se face ca mai jos, respectând proporţiile
* Se mototolesc câteva ziare mai citite, să iasă de un muşuroi
• Se îmbracă muşuroiul în aşchii subţiri de brad, piramidă, apoi în lemnişoare mai groase, cât să se-adune de-un stup de albine
• Se stropeşte căpiţa asta mititică cu motorină, dacă n-avem încredere în uscăciunea bradului
• Se dă foc ziarelor, printre zăbrelele de lemn
• Dacă o cam pâlpâie, se mai toarnă niţică motorină, până o ia! Dacă n-o ia, ori mergeţi la drăgostit ţigănci, ori e lemnul ud de-a binelea şi atungi fuga la brânză şi salam, că foc n-o să iasă
• Când a luat-o temeinic, se pun toate lemnele de fag, tot piramidă, să fie gata tot jarul deodată
• S-a făcut jarul?! Urraa Urmează carnea!
• Se taie carnea în felii de-un deget (da nu degeţel de domnişoară baletistă, ci de om bine hrănit)
• Se freacă feliile cu piper şi cimbru, se ung cu ulei, se lasă în aşteptare (merg şi alte mirodenii la carne — rozmarin, busuioc, chimen, ienibahar, boia etc; se mai poate pune o oră carnea la marinat, în vin alb cu felii de măr, apoi se scoate, se şterge bine, se unge cu ulei; se mai unge şi cu zeamă deasă de usturoi)
• Se pune grătarul metalic peste jarul încă pâlpâind, să se încingă, la o palmă deasupra vetrei
• Se unge-şterge — cu o cârpă îmbibată în untdelemn sau cu o bucată de slănină
• Când jarul nu mai pâlpâie deloc — şi numai atunci — se pune carnea pe grătar, cu un pic de distanţă între felii
• Să aveţi pregătită la îndemână o cană mare cu apă (o să vedeţi de ce!)
• După un timp scurt — un minut-două — carnea începe să sfârâie şi să se coloreze pe partea dinspre foc
• O întoarceţi când se desprinde uşor (se zice „când se-ntoarce singură”)
• Dacă picură grăsime pe jar — şi sigur picură — se va aprinde cu flacără mare — stingeţi pe loc, stropind cu apă din cană
• Dacă o vreţi în sânge, când s-a rumenit pe ambele părţi, e numai bună
• Dacă o vreţi pătrunsă, ar trebui (la cât jar v-am zis să faceţi) friptă 10 minute pe o parte — 10 minute pe alta, întorcând-o tot timpul
• Să aveţi la îndemână o furculiţă lungă şi o paletă, să puteţi umbla la carne
• Mai puteţi stropi carnea în timp ce se frige cu vin alb, cu bere sau cu zeamă de usturoi, ca să se parfumeze şi să rămână fragedă.Dupa ce este pregatit toate bine inteles si noi femeile pregatim masa ca sa putem sa servim fripturile delicioase spre esecul nostru am uitat de catelul nostru fifi care tot era pe langa noi si astepta sa se infrupte si el din delicioasele fripturii,dar find nerabdator sa pus singur sa savureze fripturile dar find curios a gustat din fiecare bucatica de friptura,pe cand sa apucam sa mancam si noi nu am putut sa alegem o bucata de friptura finca fifi pe toate le gusta,asa am ramas fara mancare si bine inteles cu stomacul gol,pe cand sa luam berea din porbagaj spre suprinderea noastra nu am avut bere finca am uitat acasa,supararea era spre partea barbateasca finca au ramas fara bere si mancare finca fifi a avut un apetit nesabuit,iar noi am ramas numai cu savurarea peisajuluii unde era imens de frumoasa si bine inteles ne-am intors cu familia si avem o amintire acea zi de duminica de 20 august 2010 va ramane de neuitat in viata noastra.