Manastirea copilariei

In toata valtoarea energica a copilariei mele, am ajuns din cand cand in cand si prin manastirea celebra a locului, la Rohia, casa monahului si carturarului Nicolae Steinhardt.  La acea vreme nu pricepeam multe asemenea minti luminate si poate nici acum nu inteleg destul de bine.

La manastire ajungeam alaturi de grupul ce pornea din sat cu icoana Sf. Marii pe 14 august, cu o zi inainte de Sarbatoare. Peste 15 kilometri pe jos pana la Rohia nici nu-i simteam. Iar de jos din sat urcam dealul (manastirea e tocmai la inaltime, aproape de ceruri) cu iuteala tineretii, holband la toate minunile aduse de tarabele de tigani. Luam turta dulce si colorata intinsa pe ata si eram cel mai fericit copil din lume. Mai ramaneau bani de icoane la fiecare care a ramas acasa. Merindea era in sacuiet pusa cu grija de bunici. Intindeam apoi patura alaturi de ceilalti suceni si ascultam slujba pana cand urma sa vina cu adevarat Sf. Marie, pe 15 august.

In acea vreme rasuna o priceasna aducatoare de alinare, de reintoarcerea la bunatate, curatenie si mai ales la smerenie. Priceasna ucide raul, te curata de haltav si-ti aducea aminte sa fii om. Te alina precum o mama pruncul la piept si-ti da iertaciune si dragoste. Imi rasuna mereu in minte, aducatoare de lacrimi de demult : « Nu lasa Maicuta, sa pierim pe cale/Caci noi suntem fiii lacrimilor tale… »

In aceasta perioada se desfasoara a XII-a editie a  “Zilelor culturale Nicolae Steinhardt” (Monahul Nicolae Delarohia).  Mai multe activitati religioase si culturale au loc la Manastirea Rohia in aceste zile, urmand ca in 30 iulie, ultima zi a evenimentului, manifestarile sa se tina la Catedrala Episcopala “Sfanta Treime” din Baia Mare. Mergeti care puteti si gustati din bunatatea de la Manastire. Mergeti de-ascultati priceasna miraculoasa. Veti fi mai impliniti si mai puternici. Veti sti ca sunteti binecuvantati, ca Maramuresul nu-i numai frumusete, e si sacralitate.