Monday, July 24, 2017 Abonare la știri Comentarii

Nãtânga (IV)

Dibolii mei

M-am întors în frigul belgian şi rãceala emigraţiei. S-a plãnuit o viitoare întâlnire sindicalã în Maramureş, am cãpãtat de la voi itinerarii turistice deosebite de cele vãzute pe alte meleaguri, dar pânã sã ajung la ele mai e ceva cale de bãtãtorit prin ambientul ãsta european…Am pãrãsit Ungaria cu genunchii-n piept şi fruntea plecatã. Eram la doar câteva ore de glie…

De dimineaţã am întârzâiat gândindu-mã ca merit un cinci minute de somn în plus. M-am întins ca mâţa la soare cãutând razele prin perdea. Nici poveste de aşa ceva.

Am bãgat cornu-n pernã şi-am cãutat florile colorate din broderia bunicii din capãt de faţã de pernã. Nu le-am aflat. Printre gene adormite m-am uitat dupã bunicu sã ştiu dac-o dus vacile-n Obreja. Nici urmã de bunicu. Am strâns aşternutul sub mine asurzind o durere deja bine cunoscutã. O sufoc, cã altfel prinde-a se cânta şi-mi umflã ochii şi-aşa greu de gãsit sub greutatea pleoapelor obosite. Pun mâna pe telefon şi-o vãd pe mama zâmbindu-mi într-un instantaneu fotografic preţ de câteva secunde. Îl împing jos de ciudã.

M-a luat fiorul deznãdejdii unei noi zile reci. Am dat sã trag ţolul cu ciupti coloraţi şi-am dat peste o dunã de plapumã bleagã…

La naiba, îi musai sã mã scol. Nu-i nimic aici.  

O fi plecat toţi cu dibolii-n jos, la Obrejã.

Comentarii

Un răspuns la “Nãtânga (IV)”

Scrie un comenatariu

Scrie-ți părerea...
și dacă dorești și o poză lângă comentariul tău, setează-ți un gravatar!